Are 9 ani şi este în clasa a doua. La sfârşitul primului an de şcoală, Oprea Florin George nu ştia nici să scrie şi nici să citească. Învăţătoarea se declarase învinsă de puştiul cu ochelati şi micuţ de înălţime.

La Macrina a ajuns dintr-o baracă de sub Podul Basarab. Într-o noapte cu ger năprasnic, în timp ce-şi păzea băiatul să nu îngheţe, tatăl s-a hotărât să-i găsească un loc stabil. Dimineaţa l-a adus la  Fundaţie. De doi ani, Georgică, cum îl alintă profesorii, nu s-a mai întors în baraca de la Gara Basarab nici măcar în vacanţe. Acum învaţă bine iar de ziua lui nu îşi doreşte jucării: vrea doar  “o pereche de adidaşi şi, dacă se poate, o geacă”.

Copilul este orfan de mamă, iar tatăl e la vârsta a treia şi, când îşi găseşte de lucru, repară încălţăminte. Din când în când, mai cârpeşte şi pantofii copiilor de la Macrina. E modul în care tatăl înţelege să-şi arată recunoştiinţa.

Georgică  este intern la Fundaţia Sfânta Macrina. “Când o să fiu mare, îmi doresc să mă fac fotbalist. Ştiu să dau voleuri”, se laudă băieţelul. Mai are doi fraţi mari care  şi-au făcut rostul lor la ţară şi pe care nu-i vizitează.